Iar m-am trezit cu sufletul de plumb Cu mintea gri, în scoarța cenușie... Visam reîntoarcere din țara lui Columb, Eram epuizat d-eșec, pe veșnicie. Aveam inima grea, bătăile mai rare Aproape de apnee sufeream Și-n gerul crunt de afară, căutam răcoare... Eram din nou captiv, inert și agonizam. Timpul și spațiul le simțeam arcan În jocul sumbru al dramei, revenit... Trăiam inevitabilul de care mă feream... Eram din nou acasă, locul părăsit. Straniu-i dorința și să nu ți-o vrei Și inima să-ți stea îndoită în sul De-o minte ce-ai și rațiunea de le zei Precum salvarea de la fulger printr-un nul. Căci energia nu-mi lipsea, curgea prin vine, Dar nu putea irumpe nicăieri... Eram precum tabloul inundației de sine Ce fără scurgere-și îneacă sursa de plăceri. ”Feed back”-ul din axoni și din hormoni Ce l-am intuitiv prin nopți automat, Din vis în vis, din somn, în celule din atomi Mă resuscită. M-am trezit iar LIBER ??!!...(am realizat!) 04.07.2010