În pestrițe haine și pestrițe roluri, tânăr, joacă ”moșul”...

Ne încântă, pe copii, pe adulți, la întâmplare.

E machiat tot, masca îi e albă și cu nasul cu roșu,

Audiența o amuză, serile la rând, fără încetare.

Se ascunde de adevăr, în dos de recuzită și vopsele,

Căci nimeni nu-i cunoaște bucurii, sau de are suferință...

Își varsă în râsete, tămăduința în leac, de suflete și rele

Și nimeni nu-l întreabă de-i e bine, de mai poate, sau e-n neputință.

E multilateral, căci trebuie să știe tot să facă,

Chiar de-i dresaj, sau la trapez, râs să provoace...

Și nu-i ușor, e plin de haine, trucuri, plasa-i ridicată;

Se-aruncă în neant, și-n mers pe sârma, speră a se întoarce.

E gala de sfârșit, când circul se va strânge ca să plece

Și număru-i final îi e în cușca ”full” cu lei.

Intrat... și-n  ropotul de palme, drama  se petrece...

Nu-i timp de intervenție, e totu-n sânge...  A murit Serghei!...

28.06.2010