Chiriaș

Întâmplător nefortunat,
Verigă dintr-un lanț de-avere
În care tot el dă și cere
Cu risc de-a fi expediat...

...E-umanul, tuturor egal,
Ce își plătește loc de...spațiu
Ce nu-i va fi pe veci un sațiu
Și pierde tot ce dă, pe val.

E-n veșnică demenajare
De suflet și de bunuri, rele,
Purtându-le, ușoare, grele,
Sperând, cu timp, în relaxare.

Muncește-n fiecare loc
Să-i dea paleta personală,
Să-l facă cuib sau loc de gală
Și-i veșnic cu puțin noroc...

...Nu pentru cinste, doar de banii
Ce curg în buzunare pline
La cei cu moșteniri divine
Sau ce-au furat bătrâni... Golanii!

O sadică mentalitate
Ne-i proprie, popor damnat;
Să ne mințim, cum case-am luat
Și-acum pretindem echitate.

E-o țară de proprietari
Ajunși, crezând că sunt stăpânii
Nu de pereți de humă, brunii...
De inimi sunt torționari.

Pe cel ajuns să stea pe drum,
Vor fiecare rob să-l aibă;
Calici, pasionați să-l ”ardă”,
Să-l ”facă” sclav de țarnă, scrum.

Stupiditate de infami
Pe-un scris, pe-o foaie de tipar;
Pe suflet vrea proprietar...
Sărmane slugi de-averi și bani.

O lecție se vrea chezaș;
Că ce e azi proprietate
Poți pierde prin fatalitate...
Și-o recâștigi drept chiriaș...
14.02.2011

 

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
13/10/2011
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău