Te blestem iubita mea, pentru tot cât te-am avut,
Că m-ai răstignit în taină, cu mulți alții-n așternut,
Și de asta te belestem, fără ură, doar dispreț,
Ca să-nveți iubita mea, înșelatul are un preț.

Te blestem să nu ai vise și să vezi negrul luminii;
Doar în noapte tu să simți, soți... vecinii și străinii,
Doar așa să fi-mplinită, cum te-ai învățat de mică,
Surâzând când unu-ți spune "Păstrează restul păpușică".

Te blestem să fi virgină într-o lume de nurori,
Și să fi nefericită, și să naști copii din flori;
Te blestem să fi pocită, de familie, de toți,
Și să-ți plângi sfârșitul vieții ducând lipsă de nepoți.

Te blestem să ai rușine, lăsând capul în pământ,
Când neveste au să te scuipe, tu să intri în mormânt.
Te blestem să n-ai onoare nici părere despre tine,
Te blestem să-ți fie rugă, teama că nu te poți abține.