E singurul, puștanul bălai dintre tineri,

Ce aleargă-n biciclu pe străzi pedalând

În slalom între benzi tot fugind, înaintând...

Căci timp e presant, e târziu, este vineri.

E tânăr, frumos, ochi de-azur, în albastru,

E totul o coardă de mușchi, piele fină.

La școală-i elevul timid, fără vină,

Nu vrea anturaj să-l conducă în dezastru.

Nici bogat, nici sărac, nu pot spune că este,

Dar visele-s multe și vrea tot odată

Și e fin gentilom când invită o fată...

Părinții-s plecați mai demult... n-are veste.

E nou, cel mai bun, are cască, cotiere,

E mândru de job;- căci el pizza livrează.

Ban ține, că-i place să-l aibă, nu cere...

Nu stă zi, de la școală-i la munci, nu șomează.

Într-o seară  a venit la comandă, precis...

Era cald, că fugise, avea-un zâmbet de fată

”Patronu-i sever, de primit n-o să poată...”;

A răspuns când i-am dat și un pic de bacșiș.

Mai deunăzi, într-o splendidă zi însorită

Am zărit -  la o răscruce de drum, un intrând -

Păr bălai, e cu sânge și ketchup curgând

Și zăresc, printre inși, bicicleta-i lovită.

Ca făcut, îmi răsună-n urechi, clopoțel

La pământ în țărână, zăresc un mobil...

Fără noimă-l deschid și aud ”Daniel,

Ce mai faci ?”... Plâng în hohot, rămân imbecil.

O persoană-mi soptește  ”E numele lui...”

N-am știut că îl cheamă la fel ca pe mine

Și că cine-a chemat, îi e mamă nu oricine...

De acum telefonu-i disponibil... oricui !!!

19.06.2010