Banul...

E-o infuzie de Satană, în abstract...

Plaga-n sânge, din ochiu-omenirii.

Nu-i respect, nici onoarei, nici firii...

Rezultat devastant, ca impact.

 

Creator, e vânzării de carne

Nevăzut, cu valențe de marfă.

El plătește, regină sau boarfă...

Trocul, el reușind să răstoarne.

 

N-are formă precisă de fel...

Poate-i bronz, este nichel, arginți,

Chiar și aur, dolari, sau forinți...

Etalon-i, doar valoarea din el.

 

Mulți trăiesc doar din specula sa,

Se omoară, răpesc, violează.

Unde-i el, tot ce e, trepidează...

Existența-i, n-o poți inversa.

 

Minți încinge și trupuri se vând...

Pic de dau- la cel cere că n-are-

Pot apoi să ia tot, chiar suflare;

Legea junglei umane invocând.

 

Lanțul este la maxim întins

Și verigile-s toate ocupate...

Nu e loc, tu să intri ca frate;

Hora, doar între ei au încins.

 

Au tot ei, clanuri, bănci, companii

Și se vaită, că-i rău și tot pierd...

De mai vrei să câștigi, te dezmierd...

Cum, sunt ei ce te țin... tu n-ai fi.

 

Și e simplu să întorci nedreptatea,

Doar să-ți faci singur tu, un produs...

Să-l dai schimb, celui ce-are în plus

Și-amândoi câștigați... libertatea.

 

Căci oricum, fără voi, nu se poate,

Sunteți brațul și mintea, ce n-au.

V-ați gândit, de n-ați fi, ce făceau ?

Cine bani producea, bonitate ?

 

 

 

Proștii, pot să devină stăpâni,

Cei ce n-au niciun simț filantropic...

Ei gândesc, că a fi bun, e utopic;

Cei ce-n muncă se vând... sunt nebuni !

08.06.2010

 

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
04/08/2010
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău