Perfidul nume, fără acoperire
-Corespondent, absent în realitate-
Doar simplă noțiune despre cantitate,
Crezută de novici!... E-o ispitire!

E judecata oarbă-ntr-o minciună
Înșelătoare-n dublul de-nțeles;
E neputința, la dreptate, fără acces,
Ce moare iluzoriu-n vis... fără arvună.

Ustensil zilnic, mască la sustras,
Ce-nclină-n avantaj de numerar;
Cu unic sens la cel ce-are cântar
Cu greutăți apăsătoare, într-un tas.

Înclinație paranormală-n caracter,
Cu iz de explicație astrală;
Un simplu horor scop ce-ți spune boală,
Ori ghinion, averi... ce-ar fi din cer.

Dar însăși viața-i cumul de minciuni,
Cu păcăleli, în false de percepte;
Că munca, cinstea și morala-s drepte,
Iar fericire, lux și averi-s deșertăciuni?!

În fond, natura însăși nu o are,
Proliferând și oamenii ca-n junglă;
În marș, peste cadavre, ca să strângă
Doar cei fără de milă... la oroare!

E titlul lecției de primă importanță,
Că răutatea-i singurul destin
Ce-asigură o apreciere... Doar un vis divin
Căci tot ce-i, Univers și lume, n-au nicio balanță...
27.11.2010