|
E cred, o lipsă de atenție fatală cu consecință psihică, carnală; o bine meritată pedepsire, a lipsei interesului... în omenire.
Ne procreem, făr’ să premedităm dezastrul -necontrolați în furii, cum când epigastrul anunță angina și n-avem reacții- ignorând că nitroglicerina-i leac, dar și explozia... în fracții.
Ne creștem ego-ul printre vecini, nu pedepsim copii crezându-ne divini, mințindu-ne c-avem și respectăm credință; ce-o exersăm în moarte, în suferință.
Oh, cultivăm în mii de ani diversul în cult, inoculăm familial... perversul; pedeapsă dăm la ce nu ne-aparține, prin uneltiri... nevinovaților de vine.
Ne-am împărțit pe clanuri, hoarde și partide, religii, secte, națiuni, organizări perfide, în tabere de execuții ne-antrenăm... Proprietate, viață, crez ne atentăm.
În fond culegem tot ce semănăm când violența pură o promovăm prin drept la atentatul unilateral... ”Ego” sub falsul consensus universal. 04.09.2010
|