|
Când o chiul meu se stinge tinzând spre înălţare,
Mă urc pe culmile iubirii să simt şi eu că mor cumva
Printre coşmaruri de fatalităţi,printre suspine prea amare,
Nădăjduiesc să ştiu şi eu cândva
Ce e iubirea.
Ascult şi discuri prea uzate în repetiţia febrilă
Pe care o disec,cocoloşind-o-n iz de buruiană
Ulterior,pândind in vechea clorofilă
De nu cumva iubirea mi-este hrană.
Şi tremur lung în nopţi de iarnă săpându-mi o colibă
Ca gheaţa nou formată să imi răcească globul ocular
Prin mii de molecule răceala ei să treacă drept o siglă
Şi legătura nou formată o chilie-ntre hotar...
| 
Dana 
Raporteaza Poezie 
