Inspir, tot inspir, tot văzduhu-l inspir,

Ca să-mi umplu torace de saci aerieni.

Mă-nalț, tot mă-nalț, în înalt de Zefir...

Oasele îmi sunt  goale, nu vă vreau pământeni.

N-am pene, n-am puf, sunt balon de săpun,

Mi-a rămas doar curatul, de suflet spălat...

Mă îndrept spre liman, spre planeta Neptun;

Am un dor de-un albastru total, azotat...

Nu  mă vreau putrezire de suflet pierdut

Căci am alte idei, nu fac parte din voi;

Sunt mai pur, mult mai pur și țintesc absolut...

De mă vreți înapoi, vă revin în strigoi.

Este-un greu pe Pământ și îl faceți mai greu,

Sunteți  huma și lutul sau cernoziom...

Eu îmi vreau ușurința, planarea de zeu;

Nu de trup am nevoie, doar de ergii de-atom.

De-aș putea, aș purta doar axoni, neuroni,

Căci ce-i timp petrecut, este în ei experiență.

Las trăitul meschin și ambiții, și hormoni...

Căci oricum în neant, nu sunt trup, îs existență...

...În esență!

01.07.2010