|
Soarele era acoperit de un fum negru, catastrofal,
Nourii plângeau necontenit, stropind pamântul infernal,
Păsările ciripeau un cântec trist în disperare,
Copacii nu aveau culoare, florile n-aveau savoare.
1939, anul prabuşirii atunci a sosit,
Întregul pământ de lacrimi şi sânge era-mpăiangenit,
Nazismul, banii şi puterea aveau un singur nume...
RĂZBOI s-a declarat în întreaga lume.
Bombardamente în scara larga peste tot se auzeau,
Zone locuite de civili se distrugeau,
Milioane de bărbaţi de la familii erau luaţi
Soţiile si copiii fără milă torturaţi.
Moartea se plimba pe străzile ruinate
Luând cu ea soldaţii ce luptau pentru dreptate.
Dar al cui dreptate sa fi fost atuncea oare
Când toţi luptau doar pentru putere şi valoare?
60 milioane de oameni au murit,
Râuri de sânge curgeau necontenit,
Frică şi spaimă citeai pe chipul tuturor,
Durere şi disperare era un simţ comun al lor.
De la egoism şi manie de putere a început,
De la Hitler, ce niciodata pace n-a avut.
A manipulat cu soldaţii săi neânfricaţi
Până i-a transformat în nişte roboţi înarmaţi
Ce nu ştiau ce-i milă şi ce este iertare
Ce omorau toţi oamenii ca pe nişte animale.
Unde erai Doamne când acei copii strigau?
Unde îţi era mila când de foame toţi mureau?
Atâta nedreptate s-a răsfrâns asupra lor,
Cu atâta brutalitate erau supuşi naziştilor..
ŞASE ani de frică, ŞASE ani de disperare,
ŞASE ani de pierderi, ŞASE ani de teroare,
ŞASE ani de suferinţe, ŞASE ani de îndurare,
ŞASE ani de chin şi de lacrimi amare!!!
(22.08.2011)
|