|
Trăiesc, din timp în timp, de Anul Nou Înșelător -că mă-nvechesc când se-noiește- Iluzia, ce-ndeamnă să-l petrec împărătește, Uitând că timpul nu se-ntoarce, cum ecou.
Împart colindătorilor covrigi cu nuci -Văzându-mă pe mine zgribulit- Acum, cu aer important, de împlinit... Mă-mbrac tot mai în Moș, ca să-mpart rugi.
Mă-nfrupt din sacrificiul de Ignat, Ca și cum viața-i luată un zălog De bine, de avut... Nu proolog De un blestem, de-a fi la rând sacrificat.
Căci sacrificiul de-an e prematur, -Nici timp nu are, e sub patru sute- Prea june să-și încheie-n zile, tur; L-aș vrea o mie, Domnul să m-ajute!
E-n fond o bucurie, de păcat De trecere din vechiul, la cel nou... Himeră inventată în cadou, Ca să uităm... de termenul de expirat.
Rămânem veșnic infantili, deși maturi, Rugându-ne sfârșit mai iute, spre an nou, Ne programând serbări de murături... Din fruct ce-am fost, ne rupem... prost erou.
Rămâne doar puterea flagelării -Să ne-o schimbăm cu zâmbetul pe buze- Crezând în aspirații-n spate, cu ventuze... Mâncând din porc, cu gândul re-în-carnării. 26.12.2010
|