In taramul mintii mele, zbor spre vastul univers

Ma opresc pe o planeta si incep s-o recreez.

Desenez forme multiple mangaiate de un vers,

In pleiadele sereno ma asez sa meditez.

Este liniste, plutesc intr-un ritm selenar    

Spre-nceputuri, cand visul era un poem minunat

Si gustam din fructul amar, de dragul cunoasterii

Fara teama de a fi renegat.

De atunci  s-au stins mii si mii de astre, creeate de noi

Eram zeii ce construiau imperii in vaste constelatii,

Sunt vremuri milenare de cand am cazut in noroi.

Acum privim instinctual spre cer, saracii zei uitati!

Visand mereu, am atins apogeul creatiei noastre

Plictisiti, am ales uitarea, hotarand sa fim renegati

Tinem vie speranta , sadind samanta lumii terestre

 De aici sa renastem in zeii luminati !!!