-in memoriam September Eleven-

 
se năruie lumina ca un
castel de gheaţă
când dinspre zări răsare
un zbor cu chip cioplit
străin ne este visul în prag
de dimineaţă
iar eu sărmanul lumii
mă zbat
înlănţuit
pe străzi e-un timp de moarte
de ură şi venin
ce muşcă-adânc şi hulpav
din tot ce mai rămas-a
privind smerit în urmă m-aplec
şi mă închin
la inocenţa celor
ce-au săturat
vântoasa
sunt mut şi surd de-acuma ca un
ceasornic spart
politica cea oarbă ucis-a
poezia
la toţi duşmanii lumii
aş vrea să mă
împart
cum împărţise-odată
cămaşa sa
mesia
 
…
 
o lacrimă subţire
din ochiul meu se naşte
purtând în ea durerea
a mii şi mii de
vieţi
dar glasul frânt îmi spune că
visul va renaşte
din ciobul de lumină
al altei
dimineţi