|
Auzi, mama mea, Ești tu, de mă mângâi, Ca pe-un pui, pe creștet Si-ți pui moi de buze, În gust de catifea Și încet îmi gângui Despre-un timp veșted, Fără pomi și gâze...?!
Și mă strângi la piept Oh, moale și cald Și-mi spui ”Dragul mamei Ești sufletul meu, Ești un înțelept, Al meu esmerald... Ești mândria mamei!”
Ai degete scurte Și mă-nalți...”Ia-l tată!...” Și-ai zâmbet de floare Și n-ai nicio vârstă... Iar mă pupi pe frunte, Mori de încântată! Inima te doare Și dispari, oh tristă...
...Și mă scol, te caut Sunt buimac, nu ești!?!... Casa plină-i goală, Ochii-mi pică-n lacrimi, Sunt pierdut, knock out... Tot ce prețuiești Este-un om în boală, Răvășit de patimi...
...Și te caut mamă Și te strig mereu; Mă uit des pe stradă Să te văd venind. Moartea însă-i vamă, Trupul mi-este greu, Stau ca pe-o estradă, Sper într-un rewind...
PS Știi, oare, că-s tată Și-am copii la rându-mi Ce-i iubesc, e drept, Dar n-am harul tău... Sunt precum o roată Ce mă duc, rotindu-mi Destin imperfect... Fără tine-n... hău?!? 08.11.2010
|