marți, 12 noiembrie, 2019
Prima pagină / Poezii Filosofice / Pierdut in asfintit

Pierdut in asfintit

Sunt sus pe stanci,vulturii-mi dau tarcoale-n suflet

Pe chipu-mi rece bruma de cenusa-ntinde-un ranjet

In lanturi grele,nevazute,venele-mi crapa,sangele negru nu se mai opreste

Merg prin mocirla strigoilor din trecut,corpul in haos se-adanceste

Ochii-mi sunt rosii si-oglindesc o fiinta ce hrana si-alintare-si gaseste-n abis

Umblu prin ceata,vad doar umbre,aud doar soapte,pe taramul interzis

In juru-mi cad lumi,cad caractere,sperante pleaca asa cum au si venit

Sunt o naluca ce se pierde-n vis,asa cum vine,asa pleaca,se pierde-n negrul asfintit

se încarcă...

Despre razviz

avatar
Salutare tuturor celor ce sunt inscrisi pe acest site.Poezia a reprezentat mereu pentru mine un mijloc de evadare din cotidian,un mod de a-mi descatusa sufletul de diverse sentimente,trairi,emotii.De aceea m-am bucurat enorm cand am descoperit acest site si am constatat ca,totusi,mai exista inca oameni dornici sa se exteriorizeze prin poezie.

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>