miercuri, 13 noiembrie, 2019
Prima pagină / Poezii Filosofice / Paradoxul creației

Paradoxul creației

Pășeam agale, în iulie de foc,
Cu soarele, în explozie de atom.
Și mă gândeam, ce mic sunt dacă-s om;
Și nu, un câine, hârjonind de joc.                      
 
Cu creierul fierbinte de amintiri,
Găseam, că sunt total în handicap.
Uitat, pe aici, de lume-  de nu încap;
N-am loc, nici cum cel  câine, printre firi.
 
Căci, limba nu servește la nimic;
Chiar de vorbești, căci nimeni nu ascultă.
Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multă ?
Ori spațiul, ce mi-l cer, devine mic ?
 
Nici nu mai pot, să-mi stăpânesc în piept
Dorințele, nebune, câștigate;
Ce-am învățat, mulți ani, când făceam carte…
Și mulți apoi, gândindu-mă deștept… 

Și poate sunt, c-am trecut, milioane,
De întâmplări, ce tot planificam…
Și niciodată, țel nu reușeam;
Ci un produs… a sute de persoane.
 
Nu știu de fel, cum, leul din savană
E programat, mai bine de cât mine;
Să fie rege de când timpul ține,
Și timp, nu irosește de pomană !
 
Nu sunt nici cum furnica, fără creier;
Ce poate face totul, fără minte.
Ce știința, îmi povestește ?… Se dezminte !
Nici ca să cânt,  nu știu, precum… un greier.
 
N-am nici talent, sau poate, n-am curajul,
Cuvântul, ac să fac, când mă susțin… 
Cum scorpionul varsă prin venin,
Dorința, de-a  învinge…, nu sclavajul.
 
Abil, ca șarpele, să pot, să mă strecor,
Prin apă să înot, ca prin nisip…
Nu-s efilat;  iar membre ,de-am primit,
Târâș mă mișc, nici pom, nu urc ușor.
 
Și chiar cu sticle, de dublez vederea,
Și aripi de metal mă poartă în zbor…
Nu pot plana, în picaj, precum cocor,
Și nici distinge, chinul, sau plăcerea.

Și chiar muncind, nebun, până a piere,
Ca să adun rezerve, să fiu bine…
Eu, mulți de-aș fi, mai mulți, decât albine;
Tot nu aș umple, univers de miere. 

Iar dacă, aș fi Chanel, Armani… toți,
Cu averi imense și laboratoare,
N-am cum, s-ating esențele de floare,
De la magnolii, ori tulipa de doi coți. 

Chiar galaxie, de buchet, de-aș da în dar,
Eu dragoste, nu pot să răspândesc;
Așa cum Panda-  simbol chinezesc-
Inimi înmoaie… în spectrul planetar. 

Atunci, ce sunt, de ce susțin, că-s primul,
Căci nu pot depăși, nici un… nici unde ?!
Dar mintea, caldă, din străfund răspunde;
Doar suflet, ce-ai primit în dar… el e divinul.                

se încarcă...

Despre goeteri

avatar
Dr.m.ph.v. Montreal din 1982 Scrisul... din 21 martie 2010 Pasiune ...”O altă Românie” Pasiune... ”Nemurire” Hobby...  Marea...

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>