duminică, 17 noiembrie, 2019
Prima pagină / Simbolism / Oameni de carton

Oameni de carton

Eu nu am să dorm în noaptea asta,
tu o să-mi poposești pe tâmple,
cocoțat, atârnând cu genele pleoștite,
are să-ți fie somn.
Pe fundal, muzică de jazz,
un pahar de vin, și rosu,
aroma îmi înțeapă nările.
Oare ce faci? Constant îmi zgânderi umerii,
poate să îi acopăr cu o pătură?

Noptiera e un refugiu pentru cerceii aruncați la întâmplare,
sunt două pietre de turcoaz, culori în lume gri…
Nu-mi place nici cartea ce o citesc,
e sufocantă, sunt rânduri neclare,
nu-mi dai pace și-mi întorci paginile.

Oameni din carton, afară-n ploaie
ochi desenați,
gura schitață,
se tem de foarfeci și vânt,
dar umblă, siguri,
pe pământ, printre nori și stele și soare fără raze.
Tu, nu.Tu stai și mă păzești,pe mine
prin clipe întunecate, din plastic ești tu oare?

Cum bate frigu-n geam, rafale obosite, vibrează,
e ora 12 fix, e timpul care nu-mi ascultă
un ceas cu limbile amețite
am să-l pun în apă, poate se trezește
și poate și pe mine.

E noapte și deși nu dorm…
dar stai, acum nu-ți mai e somn?
și tocmai când voiam să moțăi, să cad
pe canapea, să zac, privesc cartoanele cum tac
tu, nu.Azi te credeam tot de carton…

se încarcă...

Despre Catalina Trita

avatar
Jumatate visatoare, jumatate realista, complet dedicata poeziei

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>