Nothing

Afară-i frig și înnorat. În casă arde focul, mare, luminat. Poveștile cântă-n strună făcând stelele să danseze lângă lună. Luna pitică, firavă și mică cum e ea, doar spre pămant se uita. Dorul soarelui îl simțea, doar lacrimile mai era de ea. Mereu își amintea, cum pe pămant ea cu soarele trăiau. Ceva însă i-a despărțit, și de atunci ei doar s-au privit. Vorbele la soare nu ajungeau, nici ale lui nu se mai auzeau. Stelele-s langă ea, insă tot singură se simte așa. Tristă fiind mereu, o dorință își punea: Te rog Doamne, fă-mă a sa.