miercuri, 13 noiembrie, 2019
Prima pagină / Simbolism / Monologul sinelui

Monologul sinelui

 Mâine ne spune: Stai să cunoști!

 Astăzi grăiește în talpa ce calcă,

 Ieri a vorbit: Sunteți anosti!

 Doar clipa sărută a gândului arcă.

 

 Stai și aștepți privind înapoi

 Far’ a săruta pământul cu talpa.

 Mișcă ! Nu sta! Ca tine nu-s doi!

 Nu lăsa regretul să hrănească culpa!

 

 Visează la zări, atinge sclipirea

 Din geniul ce naște creația ta,

 Fura secunda, hrănind nemurirea

 În dragostea vie ce naște arta.

 

 Iubește și taci! Trăiește și urlă!

 Și rupe tăcerea iubind în mister,

 Amorul e templul a sinelui turlă

 Pierdută în zarea mândrului cer.

 

 Înjură de vrei! Blesteamă-ți trăirea!

 Trăiește din plin ceea ce simți!

 Doar mișcă! Nu sta! Nu pierde iubirea

 Ce strigă la tine, și tu te minți.

 

 Sărută gurița a vieții splendoare,

 Atinge cu pleoapa sânul trăirii,

 Șoptește-i la ureche clipei trecătoare

 Cuvinte ce ating orgasmul nemuririi.

 

 Plângi de-i nevoie! Râzi de-ai simții!

 Lovește un nor cu blestemul durerii!

 Sărută cu dor și mușcă cu dinții

 Ușor, să nu doară, din sfârcul iubirii.

 

            Simte tristețea !

 Adoră iubirea!

              Dă-i glas urii din tine!

 Hrănește fericirea!  Dar nu sta, nu sta!

              Acceptă-ți trăirea !

 

 

se încarcă...

Despre je

avatar

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>