vineri, 26 aprilie, 2019
Prima pagină / Tematică Generală / Treptele dorului
Treptele dorului

Treptele dorului

Am coborât, pe cărarea dorului, treptele,
Până s-au terminat toate pietrele.
M-am rostogolit apoi pe un deal,
Fără nicio vale, abisal…
După un timp am căzut în gol,
Zi şi noapte, trup fără aripi în zbor.

În toata încătuşarea de neputinţă,
Zilele treceau fără socotinţă.
Am închis ochii, nu am mai strigat,
M-am resemnat.

După primul pas am ştiut că pentru mine nu va mai exista drept,
Că dorul îmi va pune mereu o treaptă sub picior,
Că treptele mă vor coborî apoi uşor, uşor…
Totul a început nevinovat,
De la prima treaptă coborâtă pe înserat.

Refuzaţi de vină, respinşi definitiv ca vinovaţi,
Dorul şi iubirea s-au acuzat pe sine, tulburaţi,
Dorul cu regret, a zis ca el este prea vânt,
Iubirea abia mişcând din buze, a zis că ea este prea pământ.

În bataia unui vant calduţ, primăvaratic,
Căutam un raspuns, fără miza, uşor tomnatic.
La un îndemn trimis din cer,
Treptele mi-au mărturisit într-o zi al lor mister:
Căderea toată nu este decât o urcare pe a iubirii treaptă.

12 aprilie 2019

se încarcă...

Despre vlaicu.traian

avatar

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>