joi, 21 noiembrie, 2019
Prima pagină / Poezii Filosofice / Introspectivă

Introspectivă

Simplitatea vieții în care adesea nu știi să punctezi.
Realitatea ce doare, aruncă-n umbră un colț de rai,
de multe ori, dintr-o dorință oarbă, să observi,
e mult prea greu, preferi să vrei s-abandonezi,
să pleci in lume. Dar care lume? Vai, mai bine stai.
Simplitatea vieții care te face să putrezești
în negura gândurilor, în speranțe, în deșărtăciune.
Putreziciunea sapă adânc și nimerești
prin gropi adânci, din disperare poate treci
în altă stază, metamorfozat într-un tăciune.
Lași sufletul pustiu și-l minți, sperând că dacă
a prins minciuna, mai poate fi schimbat ceva în el.
Din conul umbrei privești la viața toată.
Ce-a mai rămas? O carne găunoasă, o cloacă,
indiferență, neputință și visuri fără nici un țel,
te miri că-n umbra asta, e mic copil, Ucigăl-Toacă.

Făcând bilanțul, noroc, cam ai printre nimicuri,
de fiecare dată când crezi că nu ai reușit,
observi că ai trecut atletic, cu șiretlicuri,
în timp ce vremea te-a adus c-am împlinit,
la propriu, nu la cea ce ți-ai fi dorit…
Ai preferat de multe ori s-accepți că-n viață,
ce sa-ntâmplat a fost ceva predefinit.
Ai tot sperat la fericire și tot visând în ceață,
ai amețit și tot așa fără sa dormi, ai adormit,
zăcând pe vremea care, neobservată, te-a depășit.
Sunt ani ce i-ai trăit și ai dospit pe ei mereu,
speranțe, planuri, ce le vedeai in zare la nesfârșit.
Sunt idealuri ce le dădeai crezare, ba chiar știință,
entuziasmul s-a tocit cu timpul ce s-a scurs cu greu.
S-a transformat in disperare, dejnădejde și neputință.

Fără să dormi, ai acceptat visând că într-o dimineață
ai să trezești un suflet mai curat, mai odihnit,
dar te trezești într-o continuă intrigă, ți-e greață,
de-atâta involuție și surogat ce te-a mâhnit,
nici sa vomiți nu poți, doar că… ai ostenit.
Î-ți spui din pură indolență, cum ai trăit, nu-ți vine-n minte.
Dar știu că-ai fost un om neînțeles, deoarece,
pe unde ai fost, n-ai folosit prea mult cuvinte.
Sunt ani în care ai învățat fără prea multe
cărți prin viață, iar viața te-a cam încercat,
un biet bătrân… ce unora le dai povață.

se încarcă...

Despre tudorflorian

avatar
Iertați-mi semidoctismul poetic, Doresc să-nvaț din mers secretul prozodic, rimă și sensul metric. O nouă pasiune, încetul cu încetul.      

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>