vineri, 15 noiembrie, 2019
Iedera iubirii

Iedera iubirii

Ai plecat într-o zi spre asfinţit,
Poate doar fluturii au ştiut că noi nu ne vom mai vedea.
De atunci în lume nu te-am mai zărit,
Dar nici fluturi n-am mai văzut în calea mea.

Macar o boare de presimţire să fi trecut prin mine,
O, cât aş fi dorit să stiu!
Că ziua când ai plecat spre apus, e ultima din zile,
Înainte de pustiu…

Dacă aş fi ştiut te-aş fi sărutat cu zile,
Cu patimă aş fi strigat la ceruri,
Să prelungească în infinit ceasurile
Sau mai bine să ne arunce pe amândoi dincolo de vremuri.

Dacă nu aş fi reuşit să mă tocmesc cu timpul,
Atunci aş fi cerut la cer o derogare,
Ca trupul meu să fie câmpul,
Pentru o iederă acaparatoare.

Să crească din mine ramuri care să ne înlănţuie,
Să nu mai ştim de unde până unde este fiecare.
Să ne mai uităm din când în când la lume, printr-o ferestruie,
Şi-n rest să ne iubim cu o verde veşnică ardoare.

01 aprilie 2019

se încarcă...

Despre vlaicu.traian

avatar

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>