marți, 19 noiembrie, 2019

Dinți de lapte

Pe vremea dinților mei de lapte
Mama mă alăpta cu propriul ei lapte
Mă îndopa cu pâini şi mere coapte
..şi tot nu mai puneam atâta în greutate.

Tata avea servici, copii, nevastă şi gânduri curate
Îmi arăta cu degetul pe muşama cum tre’ să scriu cu stiloul pe foaie alineate
Mă atingea c’o palmă ca să ştiu că palma ei tre’ mai întâi apucată
Mă lua la pumni, ca mai apoi să nu simt mare lucru când îi luam de la o gaşcă deodată.

Bunică’mea avea boboci în coş şi ciorapi în andrele
Bunică’miu puţea a cal şi când prăşea scrâşnea din măsele.

Vecina de la 2 avea un instrument la care exersa nervii blocului
..şi’o frumuseţe care mă trimitea în casă când o vedeam în faţa blocului
Apoi băteam la uşă şi lăsam un trandafir în colțul preşului
Ca mai apoi s’o pup, iar mai apoi s’o simt în colțul cordului.

Prieteni îmi erau mucoşi care urlau la geam c’o minge în mână
Profesorii erau escroci pe care îi uitam în fiecare vineri, până..
Am văzut că’l ajutau pe tata!
Şi o îngropau pe mama!

se încarcă...
Dinți de lapte, 5.0 out of 5 based on 1 rating

Despre Daniel3j9

avatar
Am început întro maternitate, când mă trezeam în urletul unui copil de’un kilogram şi jumătate Pipăiam cu toate simţurile aerul, mă chinuiam să îmi clătesc pupila arsă de lumina multor aparate Lovit uşor de multe mâini stângace, am simţit întrun final emoţia din braţele care au strâns de aşternut Mi’aș fi dorit să îmi aud întâia oară numele rostit, probabil întrun glas slăbit de trudă şi puţin temut. Mi s’a şoptit că primii paşi au fost extrem de adorabili, că scârţâiam din dinţi şi că eram destul de abordabil Mi s’a vorbit frumos până la prima palmă, reţin o damă mândră cu ţigări şi membre fine lângă domnul onorabil Resimt o adiere de mohair parfumat, de naftalină dintrun dulap căpătat, de unt şi ceai din zahăr ars – copilărie Resimt o urmă de cordon pe gleznă, tălpi de bocanci și mobilier înfipt în piele, urlet înecat, vedere vânătă și gust de sânge, „vecină, am auzit copilul că plânge” – măcelărie. Îmi revin în minte primele cuvinte de părinte: „spui că te cheamă Daniel şi că ai 6 ani, iar când primeşti spui mulţumesc”. ~ Nu’ți pot spune sigur dacă ai venit pe lume din dragoste sau ca urmare’a unui act sexual scăpat de sub control ~ Nu’s sigur nici de mine, dar dacă amândoi am fost văzuţi în pântecul aceleiaşi femei prezente la control ~ Atunci am fost crescuţi cu banii din acelaşi portofel şi mi’ai purtat hăinuţele rămase mici pe când eram pucioşi ~ Te strâng la piept! Încă trăim trecutul şi cioplim prezentul tot aici – e societatea cu copite goale în pantofi lucioşi. Parcă aud şi azi un zgomot de vioară, o bătrână profesoară care m’a invăţat să fac o sală plină să mă aplaude Alții se zbenguiau în pauze, eu mă furişam doar să mai bat vreo două clape, puţin conta că la algebră nu pupam laude Și totuşi, de la cerculeţ şi bastonaşe la epitet şi ecuaţii, parcă nu a fost decât un buzunar sărac de ani S’au scurs.. şi mai aveam atâtea de făcut, încerc acum dar nu’i la fel şi’n plus pe’atunci nu trebuiau atâţia bani. Afecțiune puerilă sau ascensiune juvenilă – pentru prima oară, colega din a doua bancă mi se părea mai atractivă decât un abţibild I’am strecurat cuvinte în penar şi i’au plăcut, zâmbea şi se uita în jur, dar nu știa cui mulţumi.. mi’a fost ruşine să semnez Am renunţat la eugenii să’i procur o floare frumos mirositoare cu petale în culoare şi boboci cu pântec încolțind S’a bucurat că eu eram misterul și’aştepta motiv să mă sărute – buze slute învățau să pupe, la sărut mai exersez. Am încetat să fiu un fiu când a intrat în casă un bărbat ce semăna perfect cu tatăl meu, doar că era străin de noi şi de nevasta lui M’am înecat când m’a’ntrebat cu cine vreau să stau, pentru că „tati pleacă, dar mami rămâne, o să’nţelegi în viitor..” A răspuns judecătorul pentru mine, apoi plângeam în tren – „tati te iubeşte” – şi eu, dar nu vroiam să o iubesc şi pe amanta lui (obligă un copil să’i spună ‘mamă’ unei tipe blonde cu paharu’n mână şi alinturi tigăneşti, că’l vei găsi mereu oftând în dormitor). Am început să mă întreb de ce am fost deposedat de spiritul candid și de ce doar eu sunt încălțat mereu în teneşi cu crampoane? Când brusc am început să scriu nu mai trăgeam de alţii să primesc răspunsuri, mai plângeam dar nu după bomboane În loc de pixuri şi caiete îndesam acum în traistă un borcan cu ciorbă, trei felii de pâine, o pereche de bocanci şi salopete jegoase Iar florile nu mai miros la fel, eu nu mai sunt la fel de misterios și’am învățat sărutul de la fecioare mincinoase. Bucăți de timp atent neşlefuite – clipele au fost spontane, pentru că întrun lagăr renovat se naşte un copil nevinovat dintro muiere căzută în păcat şi un bărbat ajuns cadavru penetrat.

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>