joi, 14 noiembrie, 2019
Prima pagină / Tematică Generală / DE VORBĂ CU TATA (dupa 20 de ani)

DE VORBĂ CU TATA (dupa 20 de ani)

În primul rând, considerăm că eşti de faţă
Nicidecum în gând
Apropo, chiar e pe Dincolo vreo Viață?
Ori toţi profeții au delirat pe rând?

Hai să bem o bere pe-o terasă
Da tată, fumez. Mă arde de bani da’ lasă
Mai ard şi câte una de casă

Nici nu mai ştiu ce vârstă ai
Probleme cu coloana mai ai?
Ce mustaţă căruntă ai!

Am vrut mereu să stăm de vorbă, să te-ntreb, să îţi explic
Cred că am așteptat să nu mai fiu doar ‘ăla mic’

Îţi mulțumesc că mi-ai adus vioară din Germania
Dar iartă-mă, eram la grădiniță, nu ştiam cum cresc copii-n Austria

Îl cafteam întruna pe frate-meu, însă pe bune, chiar aveam aceleași jucării!
Numa’ că te topeai când el plângea şi eu eram al dracu, hai că ştii!

Îţi amintești când mi-ai adus un Pegas fals?
Şi îţi spuneam că eu de clape nu mă las?
Ei bine, ‘Drumul către Londra’ l-am împins pe bicicletă, nu în bus

Vroiam să rup lopata lângă tine
„Bă tâmpitule, dă-ţi BAC-u’ şi nu te mai căca pe tine!”
L-am şi trecut dar a trecut pe lângă mine
Ce-mi păsa mie ce delira când consuma Eminescu?
Apropo, a murit, dar ai văzut ce zicea Păunescu?

Aveam vreo 17, însă
Să ştii că prima bere chiar am băut-o cu tine
Râdeai cu poftă! Tu ştii cum simțeam pământul fugind de sub mine??

Şi ştiu că nu prea am vorbit – pe-atunci m-am apucat şi de iubit
Da tată, ştiu că tu credeai că sunt la hoinărit. Mă cicăleau mereu, dar nu m-am lăsat păcălit

Apoi te-ai prăpădit..

Ia o țigară, sunt sigur că încă fumezi
Nu ştiu de mai poţi, totuși să nu lăcrimezi

Ştiu cât de mult vroiai să am o surioară
Dar chiar nu puteai s-o concepi cu nevastă-ta întro seară?!
Mă rog, mai multe sau câte vroia Ana să ceară
Înțeleg – ai vrut o altă muiere care nu gătea dar facea patul să sară
Apoi te-aşteptai să te aștepte cu masa pusă seară de seară?!
Tu chiar nu ştiai că pui capul lângă o fiară?!

A băgat cuțitul în tine!

Ai simțit ceva, la cât de beat erai??
Ştii ce-am simțit eu când ţi-am dat cu uşa-n cap şi cât de rece zăceai??
Tu ai habar lângă cine dormeai când probabil încercai să urli dar doar gâfâiai??

Lângă Ana, omu’ lu’ Cristos!

Are 10 ani, îi zice TATĂ fratelui tău
Iartă-mă, am suferit tăcut, destul şi rău
Am consumat trei voci lângă cadavrul tău!
Dormeai cu vată-n nas, tu care strănutai scântei pe nări!
Mă umileai la şah şi table, apoi brusc coborai întrun sac pe scări
Eram un puşti cu „Eu nu stau în poartă!” prins în idei
Când mi-ai trântit în brațe doi copii şi m-ai forțat să-mi pese de ei
Tată, îi iubesc din suflet! Sunt copiii mei!

Poftim, mai ia o țigară
Şi vezi că ochii tăi nu-s ce vrei tu să pară

Hai să facem câţiva paşi pe alee..

Vezi cicatricea mea pe cornee?
Nu vreau rapoarte sau alte clişee
Atât regret: puteai să mi-o laşi când nu erai beat mort
Ce să fac.. Acuma tre’ s-o port

Mi-ar fi plăcut să-ţi povestesc de primul meu job
Să îmi explici că şefu-mi zâmbește, dar ştie şi el că-i neghiob

Ştii ce-am făcut când s-a botit pe mine prima gagică?
Nu, tată, nu m-am îmbătat!
M-am întors la fotbal şi m-am întrebat
De ce mai păstra laleaua dăruită deşi era de mult ofilită?!

Apropo, acum am o iubită, în inimă
Tată, chiar o simt!
E mai departe ca tine, şi-s nevoit să păstrez o limită
E prima oară când nu-s nevoit să mă schimb
Şi ultima când simt că-i prima în inimă
Unde mai pui – când ne gândim la trecut, ne curge acelaşi tipar de lacrimă

Of tată, câte ai pierdut!
Sunt plin de sechele dar nimeni mai bine nu m-ar fi crescut!

Nu-mi strânge mâna, ţine-mă puţin în braţe
Te iubesc!
Acum dă-mi drumu’ că altfel îmi dai speranţe

Crede’mă că aş mai sta de vorbă mult şi bine
Mersi că ţi-ai rupt din timp pentru mine
Dar am deja trei zile muncite cu două nopţi nedormite
Şi ştii că la lucru nu merge cu scuze şi flinte

Te rog iartă-mă că m-a luat valul mai devreme
TU m-ai învăţat că pentru toate există o vreme.

se încarcă...
DE VORBĂ CU TATA (dupa 20 de ani), 5.0 out of 5 based on 1 rating

Despre Daniel3j9

avatar
Am început întro maternitate, când mă trezeam în urletul unui copil de’un kilogram şi jumătate Pipăiam cu toate simţurile aerul, mă chinuiam să îmi clătesc pupila arsă de lumina multor aparate Lovit uşor de multe mâini stângace, am simţit întrun final emoţia din braţele care au strâns de aşternut Mi’aș fi dorit să îmi aud întâia oară numele rostit, probabil întrun glas slăbit de trudă şi puţin temut. Mi s’a şoptit că primii paşi au fost extrem de adorabili, că scârţâiam din dinţi şi că eram destul de abordabil Mi s’a vorbit frumos până la prima palmă, reţin o damă mândră cu ţigări şi membre fine lângă domnul onorabil Resimt o adiere de mohair parfumat, de naftalină dintrun dulap căpătat, de unt şi ceai din zahăr ars – copilărie Resimt o urmă de cordon pe gleznă, tălpi de bocanci și mobilier înfipt în piele, urlet înecat, vedere vânătă și gust de sânge, „vecină, am auzit copilul că plânge” – măcelărie. Îmi revin în minte primele cuvinte de părinte: „spui că te cheamă Daniel şi că ai 6 ani, iar când primeşti spui mulţumesc”. ~ Nu’ți pot spune sigur dacă ai venit pe lume din dragoste sau ca urmare’a unui act sexual scăpat de sub control ~ Nu’s sigur nici de mine, dar dacă amândoi am fost văzuţi în pântecul aceleiaşi femei prezente la control ~ Atunci am fost crescuţi cu banii din acelaşi portofel şi mi’ai purtat hăinuţele rămase mici pe când eram pucioşi ~ Te strâng la piept! Încă trăim trecutul şi cioplim prezentul tot aici – e societatea cu copite goale în pantofi lucioşi. Parcă aud şi azi un zgomot de vioară, o bătrână profesoară care m’a invăţat să fac o sală plină să mă aplaude Alții se zbenguiau în pauze, eu mă furişam doar să mai bat vreo două clape, puţin conta că la algebră nu pupam laude Și totuşi, de la cerculeţ şi bastonaşe la epitet şi ecuaţii, parcă nu a fost decât un buzunar sărac de ani S’au scurs.. şi mai aveam atâtea de făcut, încerc acum dar nu’i la fel şi’n plus pe’atunci nu trebuiau atâţia bani. Afecțiune puerilă sau ascensiune juvenilă – pentru prima oară, colega din a doua bancă mi se părea mai atractivă decât un abţibild I’am strecurat cuvinte în penar şi i’au plăcut, zâmbea şi se uita în jur, dar nu știa cui mulţumi.. mi’a fost ruşine să semnez Am renunţat la eugenii să’i procur o floare frumos mirositoare cu petale în culoare şi boboci cu pântec încolțind S’a bucurat că eu eram misterul și’aştepta motiv să mă sărute – buze slute învățau să pupe, la sărut mai exersez. Am încetat să fiu un fiu când a intrat în casă un bărbat ce semăna perfect cu tatăl meu, doar că era străin de noi şi de nevasta lui M’am înecat când m’a’ntrebat cu cine vreau să stau, pentru că „tati pleacă, dar mami rămâne, o să’nţelegi în viitor..” A răspuns judecătorul pentru mine, apoi plângeam în tren – „tati te iubeşte” – şi eu, dar nu vroiam să o iubesc şi pe amanta lui (obligă un copil să’i spună ‘mamă’ unei tipe blonde cu paharu’n mână şi alinturi tigăneşti, că’l vei găsi mereu oftând în dormitor). Am început să mă întreb de ce am fost deposedat de spiritul candid și de ce doar eu sunt încălțat mereu în teneşi cu crampoane? Când brusc am început să scriu nu mai trăgeam de alţii să primesc răspunsuri, mai plângeam dar nu după bomboane În loc de pixuri şi caiete îndesam acum în traistă un borcan cu ciorbă, trei felii de pâine, o pereche de bocanci şi salopete jegoase Iar florile nu mai miros la fel, eu nu mai sunt la fel de misterios și’am învățat sărutul de la fecioare mincinoase. Bucăți de timp atent neşlefuite – clipele au fost spontane, pentru că întrun lagăr renovat se naşte un copil nevinovat dintro muiere căzută în păcat şi un bărbat ajuns cadavru penetrat.

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>