duminică, 17 noiembrie, 2019
Prima pagină / Simbolism / Damnate citadele

Damnate citadele

Îmi plâng piroanele din tălpi pe zidul din Ierusalim,

Cerșesc la minte să-nțeleg de oroarea morții din Berlin.

Nu știu cum Carnavalu’ ascunde în dans asasinate-n Rio…

Și nu pot timp să schimb, să-nviu, tot ce-a pierit; doar spun ”Adio!”.

 

Mă înec încet pe zi ce trece, voi pierde-o o zi Veneția!?

Mă strigă încă deportații din nord, crunt ger în Iakuția.

Nu mai am mâini, picate arse în kerosen, în plin New York…

N-am cum să strig -sunt răgușit- la cel ce mă subjugă; ”Porc!”.

 

Tot mai fudul și leneș, pierd, vând țară, cumpăr din Pekin,

Nu cred ”civilizat”… terori nu-s africane, știu Dublin!

Mă paște încă frica stângii, o mojică, hoții Moscovei!…

Ah, n-aș vrea frontiere; ’n țară maiași, nemți, neplecați evrei!

 

Sângerez tot, cât mai am roșul, de eterne drame și războaie

Și stau cap gol -cu trup la fel- să-mi spele neant păcate-n ploaie,

Că-s mai puțin de-ai mei, uciși parșiv, degeaba-n București…

O fi conștiința în toți o zi, să strige-un vinovat; ”Greșești!”?”  

 

Mi-a rămas lângă o resursă, s-o întreb pe ea; ”Mă mai iubești?”…

26.01.2013

se încarcă...
Damnate citadele, 5.0 out of 5 based on 1 rating

Despre goeteri

avatar
Dr.m.ph.v. Montreal din 1982 Scrisul... din 21 martie 2010 Pasiune ...”O altă Românie” Pasiune... ”Nemurire” Hobby...  Marea...

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>