joi, 23 mai, 2019
Cocorul

Cocorul

Zgribuliti ca-n fiecare toamna rece,
De la mic la mare fiecare cocor trece,
De Marea Poarta de imbarcare,
La fel ca orice alta pasare calatoare.

Dupa cateva formalitati sumare,
Se decoleaza pe pista cu viteza mare,
Se ridica stolul in aerul rarefiat,
Cu o viteza comparabila cu a unui aparat.

De acolo incepe drumul vietii,
In sus neantul, in jos tacerea mortii,
Cat dai din aripi esti inca in stol,
De stai un pic, ai pierdut in viata un rol.

Umbra stolului se vede-n soare,
Pe-a marii apa lucitoare.
Cine se uita mai atent,
Vede ca-n urma avem un repetent.

Se lupta cu toti curentii lumii deodata,
Se lupta si cu siajele laolalta,
Fiind ultimul in coada degeaba striga,
Toti fug, nu vor macar c-un fulg sa-l mai atinga.

Resemnat se uita cu drag in jos,
Isi regleaza pe loc aripile pe dos
Fata de cum pornise in marea calatorie,
Are acum alta tinta, una mai veche, din copilarie.

Visase sa zboare tare,
Sa prinda candva o viteza nalucitoare,
Sa treaca cu mult de vechiul record,
Stia ca poate, simtea asta in propriul cord.

Asa a fost, a avut o presimtire curajoasa,
Nu a franat deloc, si-a lasat gravitatia la mansa.
A atins cu cea mai mare viteza posibila,
Betonul apei…fara mila.

Asa este in fiecare stol mare,
Mereu unii se duc la soare, altii la culcare.
Aterizam etern sau in reluare,
Important este sa credem, in ziua viitoare.

se încarcă...

Despre vlaicu.traian

avatar

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>