marți, 11 decembrie, 2018
Prima pagină / Poezii Filosofice / CAFEA FĂRĂ ZAHĂR. SCORȚIȘOARĂ, VĂ ROG

CAFEA FĂRĂ ZAHĂR. SCORȚIȘOARĂ, VĂ ROG

Fulare

și bucate din vietăți care mai decare
mai mult sau mai puțin rare

Blănuri pe YouTube
dar și pe poteci

Zboruri cu escală
Musca doar își trăgea sufletul
Apropo,
Lumea zboară
E iarăși zăpadă morală
Musca hibernează

E iarnă…

Timpul se relaxează pe arpegii
Noi buimăcim printre orare

Țesături din pânzele celui mai cumsecade păianjen
mătăsuri pe călcâie mincinoase

Sandvișuri cu nume de moși

pentru tineri
I-au convins să se simtă liberi

de vineri

Bijuterii deshumate din mădularii Terrei
of, Montană..
Tamisa strănută aceleași spume la maluri

Fecioară cu scriptura în mână
și roman erotic sub saltea

Interlop cu suflet de andrea

Taiorul nu mai are dungă
Ața e, pur și simplu
trasă pe sfoară

de Cafitea

Sex cu aperitiv de dragoste
Semnat,
Cristos eminescianizat

Teroriști de pluş

zâmbesc în aeroporturi

După un alt an
Laptop-ul mi se plânge de porturi

Cum, de altfel

An de an

pădurile duc lipsă de corturi

N-au mai vâslit oameni submarine de o vreme bună

Lumea doarme
Mai ales acum
mai visează
Lua-o-ar izbitul de creier!
până se așează

– Bă, om de zăpadă cu morcov și crengi
– Copiii te fac pe Facebook!
– Tu înțelegi?!

Plante sfinte consumate de păgâni
Cancerul se răzbună
În primul rând pe plămâni

Oamenii se ascund
ori se expun urlând
Să își spună imnul
confundat cu colindul

Licori dătătoare de mahmureli sfinte

Ne temem de teroriști
petale ori arme
Un tată cu câteva mămici
mamă cu câțiva juriști

Copiii încarcă bureți în pistoale

Femeia are apă ruptă!
Ca nici un ocean
Bărbatul are inima ruptă!
Ca nici un cocean

Sugarii s-au scârbit de sfârcuri deteriorate
Studii spun că nu aș fi avut nevoie de lapte

Fularul are gâtul rupt
scămoșit
Ca sfârcul supt

Pastilele îngenunchiază în fața durerilor
Prescripțiile simt durerea genunchilor

Vorbeam cu mama
despre cum a cucerit-o Cornel cu o înjurătură
Cum ea era conștientă că e o jumară
Tăia porcul exact atunci
El i-a căzut ca o murătură

Lapte de vacă peste scoarța de mămăligă
ceai din același ceaun
Fiertură de prune! Nu gelatină cu siglă
Vin din Pământ!
Nu „la pahar” ori „la sticlă”

Cultura de seamă se cultivă din zei morți

Înca nu știm din ce ne tragem
Ori dacă ne tragem
Totuși tragem!
Însă nu știm
de ce dracului ragem

Ne ținem de mână
Însă nu mai încercăm
când încercările devin de tipar

E un zâmbet larg, cu dinți din reclame
De fapt, o carie lângă o măsea scoasă

Hai să mâncăm o pâine cum o facem noi
În sobă
Ori la priză
Să ne bucurăm de o lumânare
Ori instalații în priză.

se încarcă...

Despre 39momentspersecond

avatar
Am început întro maternitate, când mă trezeam în urletul unui copil de’un kilogram şi jumătate Pipăiam cu toate simţurile aerul, mă chinuiam să îmi clătesc pupila arsă de lumina multor aparate Lovit uşor de multe mâini stângace, am simţit întrun final emoţia din braţele care au strâns de aşternut Mi’aș fi dorit să îmi aud întâia oară numele rostit, probabil întrun glas slăbit de trudă şi puţin temut. Mi s’a şoptit că primii paşi au fost extrem de adorabili, că scârţâiam din dinţi şi că eram destul de abordabil Mi s’a vorbit frumos până la prima palmă, reţin o damă mândră cu ţigări şi membre fine lângă domnul onorabil Resimt o adiere de mohair parfumat, de naftalină dintrun dulap căpătat, de unt şi ceai din zahăr ars – copilărie Resimt o urmă de cordon pe gleznă, tălpi de bocanci și mobilier înfipt în piele, urlet înecat, vedere vânătă și gust de sânge, „vecină, am auzit copilul că plânge” – măcelărie. Îmi revin în minte primele cuvinte de părinte: „spui că te cheamă Daniel şi că ai 6 ani, iar când primeşti spui mulţumesc”. ~ Nu’ți pot spune sigur dacă ai venit pe lume din dragoste sau ca urmare’a unui act sexual scăpat de sub control ~ Nu’s sigur nici de mine, dar dacă amândoi am fost văzuţi în pântecul aceleiaşi femei prezente la control ~ Atunci am fost crescuţi cu banii din acelaşi portofel şi mi’ai purtat hăinuţele rămase mici pe când eram pucioşi ~ Te strâng la piept! Încă trăim trecutul şi cioplim prezentul tot aici – e societatea cu copite goale în pantofi lucioşi. Parcă aud şi azi un zgomot de vioară, o bătrână profesoară care m’a invăţat să fac o sală plină să mă aplaude Alții se zbenguiau în pauze, eu mă furişam doar să mai bat vreo două clape, puţin conta că la algebră nu pupam laude Și totuşi, de la cerculeţ şi bastonaşe la epitet şi ecuaţii, parcă nu a fost decât un buzunar sărac de ani S’au scurs.. şi mai aveam atâtea de făcut, încerc acum dar nu’i la fel şi’n plus pe’atunci nu trebuiau atâţia bani. Afecțiune puerilă sau ascensiune juvenilă – pentru prima oară, colega din a doua bancă mi se părea mai atractivă decât un abţibild I’am strecurat cuvinte în penar şi i’au plăcut, zâmbea şi se uita în jur, dar nu știa cui mulţumi.. mi’a fost ruşine să semnez Am renunţat la eugenii să’i procur o floare frumos mirositoare cu petale în culoare şi boboci cu pântec încolțind S’a bucurat că eu eram misterul și’aştepta motiv să mă sărute – buze slute învățau să pupe, la sărut mai exersez. Am încetat să fiu un fiu când a intrat în casă un bărbat ce semăna perfect cu tatăl meu, doar că era străin de noi şi de nevasta lui M’am înecat când m’a’ntrebat cu cine vreau să stau, pentru că „tati pleacă, dar mami rămâne, o să’nţelegi în viitor..” A răspuns judecătorul pentru mine, apoi plângeam în tren – „tati te iubeşte” – şi eu, dar nu vroiam să o iubesc şi pe amanta lui (obligă un copil să’i spună ‘mamă’ unei tipe blonde cu paharu’n mână şi alinturi tigăneşti, că’l vei găsi mereu oftând în dormitor). Am început să mă întreb de ce am fost deposedat de spiritul candid și de ce doar eu sunt încălțat mereu în teneşi cu crampoane? Când brusc am început să scriu nu mai trăgeam de alţii să primesc răspunsuri, mai plângeam dar nu după bomboane În loc de pixuri şi caiete îndesam acum în traistă un borcan cu ciorbă, trei felii de pâine, o pereche de bocanci şi salopete jegoase Iar florile nu mai miros la fel, eu nu mai sunt la fel de misterios și’am învățat sărutul de la fecioare mincinoase. Bucăți de timp atent neşlefuite – clipele au fost spontane, pentru că întrun lagăr renovat se naşte un copil nevinovat dintro muiere căzută în păcat şi un bărbat ajuns cadavru penetrat.

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>