miercuri, 20 noiembrie, 2019
Prima pagină / Poezii Filosofice / Blestemul timpului

Blestemul timpului

Ceas după ceas se-afundă-ncet în negura uitării

Trecând fără de vlagă de încă-un an la fel de gol,

Doar somnu-i mai oferă deșertăciunea-eliberării,

Și doarme câte-un veac, iar după somn începe un alt rol.

 

A fost și fiu și frate, a fost iubit și a iubit la rându-i,

A cucerit, a apărat, urcând și coborând pe culmile măririi,

A fost tot ce a vrut și prinț și cerșetor chiar nepăsându-i

Era doar el… pe când ceilalți cădeau răpuși de legea firii.

 

 Nimic din toate astea nu îl mai fac să simtă că trăiește

Iar bucuria sau durerea îi par acum ceva străin;

Un suflet prea bătrân și-un trup ce nu se ofilește,

O umbră palidă a ceea ce a fost și-un veșnic chin.

se încarcă...

Despre prae2orian

avatar

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>