marți, 12 noiembrie, 2019

Balada teiului

Pe un munte lin,

Cu un cer senin,

Se ducea în vale,

Lin mergea pe cale

Un tânar pastor

Îngânat de dor

Cu turma de oi

Cu hainute noi.

Mergea şi mergea

Iată ce-mi vedea:

Câţiva ghiocei

Şi un mare tei.

Astfel îl vedea

Şi-i se adresa:

- O, tu tei măreţ,

Falnic si semeţ,

Cât de mult aş vrea

Ca să am o stea,

Să mă lumineze

Şi să mă vegheze,

Să o preţuiesc

Şi să o iubesc.

Astfel , el grăia

Şi se depărta…

Peste-o zi venea

Iată ce-mi zărea:

O făptură fină,

Dulce şi senină,

Adunând plăntuţe

Cu-ale ei mânuţe.

De cum o vedea,

Inima-i sălta,

Norii grei trecea,

Soarele venea.

Când ea îl vedea,

Chipul se schimba,

Mâna-i tremura,

Floarea îi cădea.

Imediat fugea

Iute se speria.

Iar el rămânea

La ea se gândea.

Peste-o zi sosea

Şi iar o vedea,

Inima-i plutea

Şi se bucura.

Când ea îl vedea,

Chipul se schimba,

Mâna-i tremura,

Floarea îi cadea.

Imediat fugea

Iute se speria.

Iar el rămânea,

La ea se gândea.

Pe-nserat venea,

Cu teiul vorbea,

Îi mărturisea,

Un sfat îşi dorea:

- O, tu tei măreţ,

Falnic şi semeţ

Ieri când am venit,

Iată ce-am găsit:

O mândră mireasă,

A lumii crăiasă.

Naltă şi slăbuţă,

Zveltă şi drăguţă.

Feţişoara-i albă

Ca neaua de dalbă.

Părul ei cel fin

Ca firul de in.

Iar obrajii ei,

Florile de tei.

Roşiile-i buze,

Ale mele-s muze.

Chipul îngeresc,

Mult voi să-l iubesc.

Astfel îi zicea

Şi se-nflăcăra!

Când el povestea,

Ochii scânteia.

Dar se întrista,

Fiindcă se gândea,

Cum ea îl vedea,

Îndată fugea.

Foarte întristat,

Spunea supărat:

- Oare mă urăşte?

Când ea ma zăreşte,

Lucrul încetează,

Se şi-ndepărtează

Şi aşa mereu,

Când apar tot eu.

O voce-i vorbea,

Iată ce-i spunea:

- Tinere păstor,

Vei uita de dor,

Va veni iubirea,

Cu ea fericirea.

Tânăra domniţă,

Dulcea ta zeiţă,

Simte ca şi tine,

Poate chiar mai bine.

Fiindcă eşti duios,

Blând şi credincios,

Tânar, iubitor,

Chiar de eşti păstor

O să fii ferice,

Fericit cât zece.

Auzind ce spune

Soarele-i apune.

- Ea nu mă iubeşte,

D-aia se fereşte.

Mă gândesc la ea

Ca la viaţa mea.

Dar ea mă refuză,

Nu vrea să m-auză.

- Spune-i adevărul,

Ca să-ţi treacă dorul

Măcar tu încearcă

Norul ca să-ţi treacă.

- Sigur va fugi.

Oricum de va fi,

Risc iubirea mea,

Inima să-mi dea.

Astfel încheia,

Dupa ce grăia,

La ea se gândea,

Spre casă pornea.

Într-o seară bună,

Cu stele și lună,

Iată ce-i venea,

Spre tei se ducea,

Când se apropia,

Iată ce vedea:

Tânăra domniţă,

Dulcea lui zeiţă,

Sub tei ea şedea,

Stelele privea.

El uşor venea

Să nu-l vadă ea,

Lângă ea venea,

Iată ce-i spunea:

- Tânără domniţă,

Precum o zeiţă,

O lumină lină,

Dulce şi senină

O frumoasă stea

Eşti minunea mea!

Ochii tăi de foc,

Seara îi învoc.

Părul mătăsos,

Astrul luminos.

Finele-ţi mânuţe,

Ca două steluţe.

Astfel îi zicea

Şi ea lăcrima,

Se înduioşa.

Mult ea îl iubea.

- Şi eu te iubesc,

Astrul meu ceresc!

De când te-am vazut

Mult eu te-am plăcut!

Am fugit de tine,

C-aveam frică-n mine.

În genunchi el sta,

Iată ce-i zicea:

- Dacă tu ai vrea,

Să fii mândra mea,

Fericit aş fi,

Mereu te-aş iubi.

Când asta-i zicea,

Dulce ea zâmbea,

Mult el ce privea,

Mândra-i ca o stea.

Fata accepta

Şi se bucura,

Iar el o strângea

Şi îi mai zicea:

- Eşti aşa frumoasă

Blândă, drăgăstoasă.

Sunt ferice tare,

Ca cerul de mare.

Astfel terminau,

Iubirea-şi spuneau,

Iară blânda lună,

Le ţinea cununa,

Mult îi proteja,

În noapte-i veghea,

Iar teiul acesta,

Azi ne-a spus povestea.

se încarcă...
Balada teiului, 5.0 out of 5 based on 1 rating

Despre fagul_de_arama

avatar
Pentru mine, poezia este cel mai placut mod prin care-mi pot exprima sentimentele si emotiile.

2 comentarii

  1. avatar

    Frumoasă poveste în versuri. Am citit cu plăcere!

    se încarcă...

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>