duminică, 18 august, 2019

Arta

Din falnicele începuturi,
În a ființelor știință
E nevoia nesfârșită
De-a atinge ale lor simțuri.

Materializând empiric gândul
Dând culoare viselor,
Contur alb fericelor,
Sculptând în soarele-i cuvântul.

Finitu-n infinit preschimbă,
Căci din notele sfârșite
Câte simfonii alintă visele iubite,
Lăsând inimi să se piardă?

Din a limbilor petale, creând
Câte lumi în realuri se prefac,
Câte minți în pagini se desfac,
Stihuri-în taine pătrunzând?

Păzitor al sacrelor virtuți,
Gândind în văzul tuturor
Din foc nebun mistuitor,
Urmându-i nu pe cei știuți,

Ci-n nou arzând el se aruncă
Cu ochi lucind ca un copil
Trăind pe aripi,dar umil
Oricine simțul și-l descurcă.

 

 

 

 

 

 

 

 

se încarcă...

Despre Mihail Romanov

avatar

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>