miercuri, 20 noiembrie, 2019
Prima pagină / Simbolism / Anunț de deces

Anunț de deces

Pe băncile de lângă ceas din micul târg curat, un orășel,

Se scurge timpul iute-alene-n sticla digitalului cadran

Într-un melanj de-mbătrâniți șezând doar gând, pierduți fără vreun țel,

Cu porumbei speriați de trecători și-un peștișor… Purtat de-un puști într-un borcan.

 

Totul e ca-n trecut -prezentul cald de-o clipă din uitata iarnă-

Ținut în calcul strict de-un semafor cu roșu-n etalon de zeci secunde

În murmur încâlcit de-un freamăt de pe buze, stând ’n auz să-l cearnă

Și cu-n fundal stradal de-un zumzet de mașini… Se deplasând niciunde!

 

Adie o boare de un blând septembrie în candid de-o nesfârșită vară

Și-un chip recunoscut, ca o fantomă-n mers, pășește dintre blocuri;

E tânăr încă, cu mișcări sluțite de-o pareză strâmbă și cu chip de ceară…

E ce-l ce-n fiecare seară, noapte, zi, se desfăta etilic… Implorând norocuri?!

 

Și ca o prevestire, o altă siluetă efilată-n scoarță traversează squarul,

Alt chip de-aducere aminte căutat în gând, cum acul cu momeală.

Se-aproapie, trece, ezitând fugar un reciproc remember; e toboșarul

Trupei urbei, înc-adolescent un cuplu de decenii-n urmă… Separați de-atunci… de boală!

 

E-un tot în negru peste chipul palid -sumbrul ce ascunde răul-

Și la ”Ce faci?”, tresare… ”Cum, nimic nu ști, azi am fost la-nmormântare…”;

Mintea-mi se oprește-n scurt de haos, cu hazardul-lupă îmi cernând hubloul

Peste poze-n rond, defilând pe cruci, luate toate-n rând…Tristă căutare!

 

”Mircea, îl ști, e mort și azi l-au îngropat, m-am dus să-i țin dorul!”…

Fără sens cuvinte, neînțelese, surde, îmi zboară în îndurerate tâmple;

Bunul meu prieten, tot un tânăr blând al acelei trupe zise… ”Meteorul”!…

Patru luni e timpul, ultim ce-a avut, în lupta neiertării… Tot ca să se-ntâmple!

 

Văd azurul vânăt – de la pete groase ce se-alerg cu rândul-

Și din propriu-mi hău, holograma însăși de-un fin menestrel

Ce-mi cânta odată ”Hotel California” cu ochi-i bleu ca vântul,

Își pusese cer în orbite vii, murmurând refren ’n plete lungi… Rebel!

 

I-am fost start de drum fiului ce-l are pe meleaguri noi,

Drag urmaș la fel devotat la muncă, cinste și ambiții

Ca și tatăl dus, studiind tardiv să devină primul, să-și umple nevoi…

Și doar reușise!… Școal-așteptă-n van, nu mai este Mircea-n ora d-exerciții!

 

Parcă-mi pierd și tonus, mă introvertesc, cad în deznădejde,

Căci se moare aproape -cum celuloidul scurs pe-un strat de film

Decojind imagini- fără rădăcini ce se pierd neant, smulse de primejde

Neștiută, hâdă, din ascuns tenebru strecurând sentințe… Făr-aviz…subtil!

 

Cojile de ceapă, leat, ce se usucă, cad, se subțiază, dând miez de copil

Ce rămas, când sfarmă, își împrăștie plâns morții ce-l așteaptă… După vodevil!?

19.09.2011

se încarcă...

Despre goeteri

avatar
Dr.m.ph.v. Montreal din 1982 Scrisul... din 21 martie 2010 Pasiune ...”O altă Românie” Pasiune... ”Nemurire” Hobby...  Marea...

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>